Ok, nu am experiență. Nu am nici relații și, dacă stau bine să mă gândesc, decolteul îmi lipsește în majoritatea ocaziilor.
De ce scriu asta?
M-a frustrat articolul asta . Știam, eram conștientă că există situațiuni din astea din plin. Dar parcă…parcă oricât încerci să te obișnuiești cu o realitate dată și să înghiți în hapuri mari (și amare) lipsa locurilor de muncă de pe o piață de muncă relativ mică, când dai de astfel de exemple ți se urcă părul în cap măciucă. Și te întrebi: ok, chiar trebuie să mă apuc de fumat, băut, umblat prin cluburi sau să UIT orice dram de cunoștințe pe care le am despre cum se face comunicare, respectiv PR? Doar pentru a mă angaja undeva, oriunde?
Nu, mulțumesc.
Da, nu am experiența de viață a altora. Nu am ani de experiență prin toate trusturile sau nici măcar prin câteva agenții. Doar câteva internship-uri și alte câteva proiecte, câteva concursuri și o licență muncită pe tema CSR.
Sunt doar o absolventă. Poate. Dar știu cine și cum ar trebui să scrie un comunicat de presă, înțeleg ce înseamnă, de fapt, să fii blogger/iță; nu înțeleg, poate, conceptul de mereu disponibilă (sau poate nu vreau să îl înțeleg).
Dar nu am experiență.
Și da, sunt una din acele absolvente care își caută loc de muncă. Și nu găsește. Pentru că se pare că nu îndeplinește condițiile.
Oana Andreescu 