Categorie: De citit

De citit/văzut/ascultat după Power of Storytelling 2016

Pe 14-15 octombrie am fost la conferința The Power of Storytelling pe care o aștept din ianuarie. De ce din ianuarie? Pentru că am fost super cuminte în 2015 și pe 3 ianuarie m-a transformat familia în Mecena Decât o Revistă. Asta se traduce în abonament la revistă, acces la o serie de evenimente și resurse de povești ieșite de sub bagheta curatorială a echipei revistei cu pricina. Confeința a fost proverbiala cireașă de pe tort, m-am întors din nou cu notițe, surse de inspirație și autori de citit.

Acum aproximativ doi ani scriam un articol cu titlu similar (The Power of Storytelling: ce să citeşti după conferinţă). Lista de anul ăsta arată așa:

  • Citatul pe care îmi promit să-l caligrafiez deasupra biroului: Don’t get killed, don’t fuck up, remember to also have fun! Jacqui ne-a povestit cum a crescut ea ca jurnalistă în anii 70-80. Un mediu sexist în care femeile primeau ca sarcină poveștile previzibile, nu prea erau luate în serios și, per total, nici nu prea erau susținute de alți colegi. Citatul îi aparține redactorei șefe a ziarului mic care a trimis-o în Sudan să relateze foametea. Cumva, mi se pare că citatul ăsta mă va transpune în povestea ei și îmi va da un șut binemeritat în fund: mergi mai departe, nimic nu e atât de grav precum pare.
  • Scrii poezii? Dă-i un mail Tarei Skurtu pe adresa sendtarapoetry@gmail.com. O americancă cu ceva rădăcini românești venită cu o bursă în România, la Brașov. Să scrie poezie, să-și cerceteze originile și să predea creative writing.
  • De la Dvora Meyers citesc deja cartea De la Nadia până azi, o istorie a evoluției gimnasticii de la perfecțiunea unui 10 istoric la matematica dificilă a unui sport iubit de noi, românii, dar pe care îl înțelegem prea puțin. Lectură bună și pentru a explica decăderea României în gimnastica mondială.
  • Tim Howard a povestit despre cum se pierd ei ca jurnaliști în ițele poveștilor pe care le descoperă și relatează în episoadele Reply to all. Am ascultat și eu mai multe episoade pe Soundcloud, vi-l recomand pe cel care spune istoria unui alt podcast, lansat de un mormon. Acesta a reușit să scuture un pic credinţa şi biserica mormonă, obligând-o pe cea din urmă să se reorganizeze.
  • De Brian Linstrom am scris deja într-un articol separat –Taxă de om bun, taxă de om responsabil. Pe scurt și aici: căutați documentarul Mothering Inside, a reușit să convingă instituțiile statului să schimbe politici locale în favoarea unui program prin care deținutele femei erau ajutate să se reintegreze în societate.
  • De la Jon Mooalen, scriitor pentru revistre precum The New York Times, autointitulat the man with a crooked face (chiar s-a născut cu o față strâmbă), am notat așa: cu toții avem dificultăți în a ne accepta sau în a lupta pentru cine vrem să devenim. Eu stau și mă întreb dacă nu cumva peroade lungi de timp nici măcar nu ne mai întrebăm cine vrem să devenim, pur și simplu ne afundăm în zona de comoditate, auto-acceptare.

Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să sper că ne vedem la anul la The Power of Storytelling! 🙂

Memorie pe pauză: cărți citite, filme văzute în 2016

De când mă știu memoria mă părăsește pe subiecte importante. Mai bine zis am o memorie selectivă: îmi voi aduce aminte un sacou colorat de acum 10-15 ani, un zâmbet cu gropițe și o  glumă proastă auzită în liceu, dar cu greu îmi voi aminti povestea „Crimă și pedeapsă”, deși mi-a zgâlțâit din rădăcini adolescența. Sau ce personaje din filme precum Pianistul, Trainspotting, The Wall, m-au impresionat atât de tare că aș fi vrut să fi scris eu povestea.

Iar acum, de câțiva ani, îmi e din ce în ce mai greu, mă invadează povești online, zeci și sute de povești online. Memoria și puterea mea de concentrare e sub atac (am scris mai multe despre asta pe Medium: Saved memory and life on hold: what’s next for a self diagnosed online addict).

Așa că am luat o decizie importantă: voi descrie aici ce am citit/văzut și ce părere am. În caz că interesează și pe altcineva în afară de Oana de peste 1-2 ani care sigur, sigur va folosi cu sârg funcția search a blogului. să își reîmprospăteze memoria.

Citește tot articolul

‘Pe drum’, în căutarea unui ceva anume

Acuma uită-te și tu la ăia din față. Au griji, numără kilometrii, se gândesc unde or să doarmă la noapte, câți bani costă benzina, cum e vremea, cum o să ajungă acolo și, cu toate astea, ei or să ajungă acolo oricum, știi. Dar ei nu știu decât să se agite și să trădeze timpul cu false urgențe și altele, temători și plângăcioși, sufletele lor nu se vor liniști până nu se vor agăța de o grijă clară și dovedită și, odată găsită, mutrele lor vor căpăta expresia adecvată și vor umbla așa. cu un aer nefericit și timpul va trece pe lângă ei și ei știu asta și asta-i neliniștește îngrozitor. (J.Kerouac. Pe drum)

Cartea asta a fost scrisă acum mai bine de jumătate de secol, după terminarea unui război care a zdruncinat nu numai state întregi, ci și idealuri. Un război care i-a făcut pe mulți americani tineri să se întrebe: de ce? pentru ce/cine? Printre ei Jack Kerouac, un scriitor recunoscut pentru cartea citată mai sus, un tânăr care a făcut autostopul prin întreaga Americă, de la est la vest, de la Nord la Mexic, pe ritmuri de bop, blues, jazz, în miros de whisky, vin sau marijuana. Fără planuri de unde o să fiu în cinci ani, ce carieră mă definește sau de unde vine următorul salariu. O sete de a trăi un moment, de a nu trăda timpul cu griji inutile și responsabilități fără bucurii pe care nu ai cum, măcar un pic de tot într-o seară de duminică, să nu o admiri și, poate, chiar invidiezi.

E o carte scrisă în 3 săptămâni ce merită citită pe nerăsuflate măcar pentru a replica ritmul nebun în care trăiesc și călătoresc cei 2 eroi și neastămpărul care îi mișcă de-a lungul și de-a latul Americii. Și de ce nu, merită măcar să te întrebi din când în când dacă îți trădezi cumva timpul aici și acum cu calcule pentru un viitor pe care poate nu ți-l dorești și nici nu vrei să îl meriți, un viitor desenat „de o grijă clară și dovedită”.

(Mai jos un scurt pasaj, de la începutul cărții)