De ziua României număr.

Am urât parada militară de 1 decembrie de când sunt mică. Poate pentru că am înghețat într-un an undeva pe-un deal în așteptarea întârziatelor trupe în uniforme călcate și apretate ca de inspecție. Poate pentru că la 8-9 ani nu înțelegeam de ce sărbătorim unirea scoțând armata în stradă, ca în caz de război. La naiba, nu înțeleg nici acum de ce de 1 decembrie ne adunăm în jurul unei parade militare.

Anul acesta sunt chiar mai confuză. La o lună de la incendiul nenorocit din Colectiv încă sunt confuză și nu îmi vine a sărbători. Chiar deloc. Nu simt că am ce.

Înainte de 30 octombrie reușisem să intru într-o  inerție comodă, anesteziată de rutina zilnică: e ok, nu ai cum schimba mare lucru și, dacă ai puțină grijă, poți să îl eviți cu totul. Poți să eviți sistemul politic, să faci slalom prin cel administrativ și să trăiești decent într-o țară în derivă. Găsisem scuzele perfecte pentru starea de fapt – moștenirea istorică, bagajul psihologic, cultural, moral al generației actuale de politicieni ce ne conduc. O să treacă, îmi ziceam, de parcă sistemul politic trăiește independent de mine, de noi. Îmi ziceam că încet încet o să ne curățăm,  voit sau nu, de metehnele lui lasă că merge așa,  mai ciupim un pic sau timpu’ trece, leafa merge. Dar că e nevoie de timp, eu nu pot influența nimic, sunt doar un om în spatele unui monitor.

Dar a venit ziua aia de sâmbătă. Iar feedul de Facebook s-a înnegrit. Și Tina nu mai era. Și fumul ăla din fotografii mi se așeza cumva pe ochi. Tot citeam povești de acolo, erau prieteni, cunoștințe care căutau disperați vești despre prietenii lor, despre rudele lor, despre colegi sau oameni pe care îi știau. Eram singură în apartamentul gol și am stat ore în șir citind și sperând pentru oameni pe care îi știam și prietenii lor, victimele noastre. Victimele lui lasă că merge așa,  mai ciupim un pic că oricum nu ne vede nimeni. Îmi venea să urlu, că de plâns mi se părea că nu am dreptul. Îmi venea să urlu din spatele monitorului rece.

Am ieșit apoi în stradă. Am țipat, bătut din palme, urlat, sărit. Nu am mai mers la niciun alt protest, însă acum nu am mai avut răbdare. Nu vroiam să mai dau timp nimănui. Nici oamenilor din sistem, nici celor din afara lui care se mulaseră pe regulile lui nescrise. Nu vroiam să îmi mai dau timp nici mie, să nu mă scufund în uitare. Vroiam să se schimbe și el, și eu cât mai repede, dacă se putea să ne schimbăm cu toții până se termina numărătoarea aia nenorocită a oamenilor arși la Colectiv.

Mi-am dat repede seama că e utopie. M-am întors cu inima grea la rutina zilnică și continui să număr și acum. În fiecare zi sper să se oprească și noi să ne schimbăm. Nu ei,  ci noi.

Pentru că, deși s-au schimbat niște fețe din guvern, de la primărie sau ISU, nu mi se pare suficient. Nu mai cred că vreunul dintre noi poate trăi independent sau izolat de sistemul ăsta strâmb. Și răsună în mine lozinca de stradă: să vă fie frică, poporul se ridică!

Și, da, măcar atât aș putea sărbători în seara asta: în jurul meu oamenii s-au înălțat câțiva centimentri. Se mobilizează să ajute, să educe, să se implice, să schimbe ceva, oricât de mic. Eu am început să reînvăț despre drepturile și obligațiile de cetățean, mi-am scos de la naftalină carnetul de donator și revolta din anii studenției. Și aș vrea să mă implic. Dacă mă întrebi cum, nu aș ști să îți răspund. Poate voi deveni un Funky citizen și voi face advocacy pentru legi transparente și asumarea reală a responsabilității legislative și administrative. Poate voi face mai des voluntariat. În mod cert îmi doresc ca și eu, dar și cei din generația mea să nu ne (mai) ascundem în spatele unui monitor, a unei vieți paralele. Pentru că nu, nu ne mai putem da timp. Nici nouă, nici lor. Numărătoarea continuă.

 

Anunțuri

Un comentariu

  1. Pingback: De ce sunt observator la alegerile din 11 Decembrie | Oana Andreescu

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s