Macbeth e teatru pe peliculă şi asta e bine.

Din lista filmelor de văzut în toamnă am bifat în seara asta Macbeth. Filmul e dur, dintr-o bucată, ca textul roșu nestilizat din intro, sânge pe noapte, pe uniformă de soldat, pe câmpurile unei Scoții înecate în ceață.

Cuvintele lui Shakespeare au o greutate anume, pică precum pietrele pe ochii închiși ai soldaților morți, Fassbender și Cottilard reușesc să le dea greutate și nuanță, lacrimile și nebunia lor se citesc în ridurile ce le apar de la scenă la scenă.

E un film ce păstrează tensiunea unei piese de teatru și îi dă viață și pe ecranul de cinema, păstrând cumva relația intimă cu personajele, Poate că e vorba de cum e filmat, de prim planuri ce te bagă în sufletul unui Macbeth chinuit de propriile alegeri, de monologurile cu tâlc și morală, de poezia crudă întortocheată, declamată cu fața la public. Cert e faptul că sunt câteva scene în slow motion pe final, pe-un fundal roșu de incendiu, pe care le-aș înrăma. Și paragraful de mai jos lângă/pe buletin cu roșu pe negru:

Out, out, brief candle!
Life’s but a walking shadow, a poor player
That struts and frets his hour upon the stage
And then is heard no more: it is a tale
Told by an idiot, full of sound and fury,
Signifying nothing.

 

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s