Septembrie, un film greco-neamţ cu pretenţii, dar fără intrigă

Filmul din seara asta de la cinema Studio, din cadrul festivalului de film Anonimul, m-a consternat.

„Septembrie” e despre o tipă de 32 de ani care lucrează la Ikea (am văzut ACEL bol de lemn!), trăieşte doar cu Manu, căţelul ei simpatic, empatic şi vorbeşte cu sora din SUA de 2-3 ori la telefon. Toate bune şi frumoase, dar femeia asta ne este prezentată ca fiind DOAR atât: stăpâna lui Manu, vânzătoare în Ikea.

Nu tu istoric, nu tu context (de exemplu, de unde îl are pe Manu, de ce are o relaţie atât de rece cu sora, Maria?), Nu ştim mai nimic, o vedem doar în postura de femeie singură, neinteresantă, care, o dată cu moartea singurei fiinţe din viaţa ei (câinele), se agaţă cu disperare de o familie vecină, în special cu mama casnică, o femeie cam de aceeaşi vârstă care se identifică cu Anna, personajul nostru, se simte la fel de singură .

Relaţia cu ei se complică, iar femeia revine la vechiul stil de viaţă, singură alături de un câine.

1354708123

Regizoare spune: September is like weeping into the sea.

Sagapao şi wurst. O producţie grecească-americană care m-a lăsat cu un gust ciudat şi o singură întrebare: ce au vrut să facă cu filmul ăsta?  O lacrimă într-un ocean de 2 ore.

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s