Scrisori şi scrisorici online. Destinatarul se transformă în public.

Zilele acestea haosul mediatic e în toi. Şi au apărut, ca-n Caragiale, două scrisorici: una semnată de o doamnă, dedicată tuturor doamnelor României, iar alta dedicată unui domn profesor cu 11 elevi. Şi să mai spună elevii de generală că nea Iancu  nu e actual! Ce, vreţi să spuneţi că debandada de azi nu seamănă deloc cu „O scrisoare pierdută”?

Lăsând gluma şi dandanachele la o parte, m-am tot gândit la forma asta de comunicare – scrisoarea, şi la ce/în ce a fost transformată. Şi am luat-o de la origini.

DEX-ul îi zice: „comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane„. CUIVA. Îţi alegi, aşadar, un destinatar pe care îl scriai acum 10-15 ani în colţul din dreapta jos sau pe care îl tastezi în To-ul email-ului azi (rar mai sunt oameni care au răbdare cu Poşta Română). A avea corespondenţă cu cineva înseamnă că aveţi, totuşi, o relaţie mai mult sau mai puţin personală (vezi celebrele scrisori de amor devenite opere literare) sau  măcar că aveţi ceva în comun, ceva care vă apropie sau aseamănă.

Transferul scrisorii in spaţiul public şi mai ales în online anihilează noţiunea de destinatar. Relaţia personală e pusă pe tapet, accesibilă oricui.  Destinatarul devine orice cititor al siteului care publică „scrisoarea”.

În acest caz scrisoarea respectivă exploatează relaţia personală de la care s-a pornit, face apel la ce apropie cititorul de autorul scrisorii. Da, de autor, nu de cel despre care se vorbeşte în scrisoare – inculpatul în cazurile pe care le-am menţionat mai sus. De ce de autor? Simplu, e scrisă la persoana I, sg. astfel încât să empatizezi cu experienţele, sentimentele acestei persoane.

Asta fac şi cele două scrisorici atât de share-uite astăzi: folosesc vocile oamenilor din jurul celui acuzat.

În prima e vorba de un om căruia nu poţi să îi impuţi nimic (nu o cunoşti pe doamnă), dar cu ale căror valori asumate poţi să te identifici. E vorba de soţia inculpatului,  o mamă iubitoare, cu valori creştine şi morale puternice. Stilul scrisorii spune  cine e doamna Voiculecu: foloseşte formulări precum:  „omul meu” (în anul 2014, sic!) sau „îl va pedepsi Dumnezeu”; aș spune că e foarte aproape de un alt personaj literar popular şi tare iubit de români – Vitoria Lipan cea plecată în căutarea răzbunării soţului căzut.

În cea de-a doua scrisoare e vorba tot de exploatarea relaţiei cu autorul – un autor colectiv cu priză la public/destinatar: 11 angajaţi semnează o scrisoare deschisă către mentorul lor.  11 oameni scriu unui deţinut care e în arest, folosind site-ul celei mai urmărite televiziuni pe post de spațiu media. Mediul e mesajul, nu era aşa dictonul?

Lăsând debandada noastră dâmboviţeană la o parte, modul ăsta de a exploata scrisorea a adus, în ultima lună*, următoarele articole virale:

1. Scrioarea din Gaza a unui doctor norvegian (299,000 Facebook shares în ultima lună)

2. Scrioarea unei profesoare către elevii ei (115.000 Facebook shares)

3. Şi, da. vă aşteptaţi probabil, una din seria de scrisori către fii sau fiice, cu sfaturi despre viaţă. (63.000 Facebook shares).

––

* Am folosit BuzzApp pentru a descoperi cele mai share-uite  „scrisori online”  pe Facebook din ultima lună.

 

 

 

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s