Filter bubble și utopia personalizării contentului.

Unul dintre avantajele majore pe care le-am văzut întotdeauna la online-ul ăsta de care tot vorbim a fost faptul că noi, marketerii, putem vorbi fix cu cine e interesat/poate fi interesat de produsul/mesajul nostru. Și că putem, prin prisma filtrelor existente, să targetăm extrem de bine. Să devenim relevanți și de ajutor. Să evităm billboard-ul cu vacanțe în străinătate într-un cartier de șomeri și spotul dedicat unui public „18-24”, difuzat către un public 3+ care zappează prin toate și orice.

Zilele acestea de vacanță am citit „THE FILTER BUBBLE: What the Internet Is Hiding From You„, semnată de c (esența acesteia, într-un video TED din 2011, mai jos).

Am încercat să privesc cu moderație teama lui Pariser vis-a-vis de efectul pe care această super personalizare îl poate avea asupra cetățenismului și democrației.Cred că Pariser face o comparație injustă între starea actuală a internetului și informației și un internet utopic, liber de orice constrângeri/cenzuri legale, de securitate, chiar și de business sau altceva. Cred că minimizeză impactul enorm al oportunităților democratice oferite de internet (think tanks, crowdsourcing, crowdfunding, jurnalism cetățenesc, activism politic și social, lista e fără sfârșit).

Ești ce ai click-uit

Am rămas, totuși, în gând cu o imagine duală a userului de rețele sociale și internet în general – vorbește Pariser de un eu actual și un eu wannabe. Mai exact, susține că această personalizare a contentului livrat userului se hrănește, în mod natural, din alegerile/click-urile sale din trecut.

Autorul american susține că ești urmărit prin apele internaute de propriile plăceri vinovate (gossip, horoscop, mindless fun), de vechi nevoi: căutarea aia febrilă de cind știe ce obiect pe care trebuie să îl ai, dar și nevoia de autoconfirmare a propriului sistem de valori și credințe, nevoie care te împinge să dai click pe link-uri, poze, informație în genere care îță gâdilă orgoliul și întărește convingerile, Google, Facebook, diferite afaceri online, inclusiv publisheri, îți livrează, customizat, numai ce ai mai citit, cotentul față de care ai demonstrat interes. Nu în aceeași formă, dar pe aceeași scară de valori și atitudini și pe teme apropiate de cele pentru care ai demonstrat că ai un interes.

Aparent e inevitabil: procesul ăsta de filtrare te împiedică de a ajunge cine își dorești să fii. Cu alte cuvinte, o să te blochezi în 9gag, TNR sau dramele facebookiste ale amicilor tăi și o să ratezi acel reportaj comprehensiv despre starea socio-politică a țării de baștină sau acel apel la protest care ți/ar fi schimbat viața..

Muieți-s click-urile de toate zilele?

Cumva asta mi s-a părut mereu o falsă problemă – îmi spuneam că întotdeauna la cârmă e individul și numai el. El alege ce să consume și ce influențe sunt mai puternice în definirea propriei identități.

Și totuși, dacă individul, userul, click-uitorul, este prea comod pentru a face acel pas suplimentar și a-și defini propria identitate, fie ea online sau offline și se lasă îngropat de media plăcerilor vinovate?

Au oare Google-urile și Facebook-urile internetului nostru cel de toate zilele vreo responsabilitate în această problemă?

Anunțuri

Un comentariu

  1. Pingback: Stop refresh, start research | Oana Andreescu

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s