1, 2, 3 la perete stai!

Era un joc tare agasant din copilăria de la bloc. Aveai nevoie de un perete şi minim 4 jucători. Dar de ce la perete stai? m-aţi putea întreba.

Unul dintre noi stătea cu faţa la un perete – de obicei al centralei din spatele blocului, şi număra: 1, 2, 3…la  perete STAI! moment în care se întorcea cu spatele la centrală şi privirea către ceilalţi jucători. Era atunci de datoria noastră ca, în Startmijlocul  goanei spre centrala scorojită, să rămânem nemişcaţi, stană de piatră. Dacă aveai un picior în aer îl ţineai suspendat, dacă mâna sau capul erau sucite aiurea, le ţineai aşa.

Pentru că cel care se mişca primul se întorcea la lina de start. Ceilalţi continuau goana către peretele centralei. Primul care îl atingea îi lua locul celui care striga, din toate puterile: STAI!

Uneori, la început de drum, te simţi fix aşa – suspendat, sub privirile unui om care decide dacă treci la perete şi iei tu deciziile, dai tu startul, sau dacă o iei din nou de la linia de început. Puţin blocat.

Însă şi linia aia de (re)start are plusurile ei:)

 

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s