Ce ne facem cu adevărul?

Când ești mic adevărul e undeva, departe. Tare departe. Știm doar că e bun și că nu trebuie să mințim. De ce? D-aia. Că nu e frumos, că nu e bine. Iar minciuna face parte din pachetul logic, e ca la setul de cafea – ai lua doar ceașca, dar parcă fără farfurioară nu are sens, nu?:

Treptat-treptat afli că adevărul e unul singur, de obicei aparține părinților, profesorilor și tuturor acelor oameni mai mari, care știu ei mai bine, că au trecut prin viață. Dar din nou, e unul singur – lupta ta trebuie să fie să îl descoperi. Acel adevăr unic care rezolvă toate problemele, dă direcție și sens vectorului tău existențial.

Următoarea etapă: îți aparține, deții concepte de viață pline de miez, îl ai în buzunarul de la pantaloni și poți oricând să-l fluturi în fața celorlalți. ești puternic, stăpân pe tine și pe certitudinile pe care le-ai moștenit sau acumulat cu mai puține sau mai multe prejudecăți.

Și totuși…dacă premisa e falsă, de fapt? Pentru că cele mai interesante probleme sunt cele cu mai multe răspunsuri. Și, uneori, al tău adevăr nu este suficient. Pur și simplu. Și atunci ecuația se complică foarte tare.

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s