Unora le place jazz-ul. De ce?

pentru că în jazz e haosul care aduce calm. Pentru că în jazz ai voie cam orice – ai voie să plângi, să urli, să zgârii și să mângâi. poți să țipi a nostalgie și să șoptești mânie. În jazz ai parte de tot și toate.

Găsești mii de culori și note, aceleași note jucate în cu totul alte personalități, pauze ce spun cât un album, pauze ce intuiesc suișuri și coborâșuri, pauze de teasing pentru orgii de sunete.

Am fost aseară la International Jazz Fest, la Green Hours. Nu știu nici teorie muzicală, nu cunosc nici tehnică. Jazz modal, the circle of fifths…nu prea contează. Contează ce poate face jazz-ul din oamenii ăștia. Oameni care ascultă, cântă, se transformă, se transpun.

Spectacolul de aseară nu a fost numai pe scenă, a fost și pe chipuri. Pe chipurile celor din Contemporary Noise Sextet, pe chipurile și în degetele privitorilor, în ochii închiși și măsurile bătute în aer. În zâmbetele spălate de ploaia de la bis.

Unora le place jazz-ul. Pur și simplu.

*p.s: mai sunt 3 zile de festival. Green Hours vă așteaptă cu mult jazz, bere și puțină ploaie.

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s