De ce îmi place Murakami

La sfârșitul lui 2011 am pus mâna și privirea, din curiozitate, pe un roman semnat Haruki Murakami – La sud de graniță, la vest de soare, găsit într-un anticariat de pe la Universitate. A urmat 1q84 – volumele I și II, iar aseara am terminat Pădurea norvegiană. Urmează cel puțin alte două romane și câteva povestiri.

Da, citesc în serie. 2011 a început cu Llosa și recitirea unei epopei absolut senzaționale – Jurnalul sfârștiului lumii, 2012 începe calm, pe fundal de Beatles și Coltrane. În cuvinte pe care de foarte multe ori nu trebuie să le înțelegi, ci să le respiri, ca pe o gură de aer proaspăt.

Nu o să fac o recenzie – nu am nici chef și nu este nici locul. O să transcriu aici, ca într-un jurnal de lecturi – schițat ușor în cuvinte cheie, ce anume mă face să citesc în continuare Murakami.

E vorba de oameni și relațiile lor. E vorba de atmosfera relațiilor lor.  Întrebată la un moment dat de un cunoscut ce anume înseamnă pentru mine un film bun am răspuns simplu: sinceritatea. S-a uitat strâmb la mine.

Pentru mine cărțile astea de care v-am spus – în special La sud de … și Pădurea Norvegiană, dar și 1q84, pe alocuri, cu asta m-au marcat. Se construiesc treptat niște relații de o sinceritate absurdă în peisajul de azi. Sunt oameni construiți de Murakami să își verse sufletul, ca un pahar de apă rece. Oamenii ăștia își spun totul cu o deschidere și un calm, o acceptare de sine și a celorlalți naturală. Din preaplinul lor ca indivizi SE împart cu ceilalți, se oferă fie prin cântec, vorbă, faptă sau chiar  vis – Tengo, Watanabe, Hajime se dedică, până la un anumit punct, visului lor privind o persoană. E un lirism curat, calm în povești bine spuse, e un lirism în dialogul lor pe care cu greu îl (re)găsesc în real.

Așa că paharul lor de apă rece răcorește uneori o nevoie greu de săturat. Că odată cu el mai vin și anumite clișee sau repetiții este inevitabil și conturează pragmatic povestea, iar absurdul anumitor situații din diferitele romane de care vorbesc le contrabalansează.

 

p.s: poate că e mai ușor pentru ei, sunt, până la urmă, doar personaje, însă asta nu elimină valoarea terapeutică,,,

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s