Nevoi primare in comunicare

Săptămâna asta – mai exact luni, m-am delectat cu niste prezentari de la internship 2.0. S-a vorbit despre comunicare și social media, despre cum se înțeleg, colaborează (sau nu) cele două într-o atmosferă de … absintherie (și cenaclu de pe vremea liceului, parcă).

S-a vorbit și s-au spus multe, mai mult sau mai puțin pe subiect. Dar foarte mult mi-a plăcut o idee prezentată de o colega de-a mea, Irina Enache. Vorbea la un moment dat despre nevoia ei de a regăsi o poveste la nivelul campaniei de comunicare. Ea se referea la muzee. Eu spun așa: o comunicare solidă, pe termen lung, care să vorbească în legea și spiritul brandului de comunicat are nevoie ca de aer de o strategie bazată pe o poveste. Nu o poveste cu a fost odată, ci o poveste cu a fost, este și va fi. Ce vreau să spun prin asta?

Sunt de părere că, dacă vrei, din poziția de companie care vinde (orice, de la șosete până la … hai să spunem lentile de contact) să fii perceput într-un fel anume nu numai pentru următoarele 6 luni trebuie să ai în vedere o poveste. Hai și roman pe capitole, cu expozițiune, desfășurarea acțiunii, climax și, eventual un sfârșit relativ deschis. care să îți permită oricând continuarea poveștii. Cred eu (influențată și de Sfârșitul advertisingului așa cum il știm…) că o comunicare solidă nu mai poate exista AZI doar prin menționări și apariții disparate pe la TV și în online, nu mai poate fi productivă penru că NU este în nici un fel reprezentativă pentru….CUMPĂRĂTOR. Pentru că da, clientul e rege. E rege pe timpul, hobby-urile, nervii, gusturile, și, în final, pe banii lui pe care tu îi vrei. Da, îi vrei, nu e nicio rușine în asta – that’s the way the cookie crumbles.

Dar în condițiile în care tu nu îi oferi decât promisiuni nefondate, neînchegate într-un mediu în care e bombardat zi de zi de apariții și promisiuni legate de aceleași produse, cu aceleași atribute și utilizări ca cele pe care tu încerci cu îndârjire să le faci vizibile, de ce ar reține cumpărătorul ce zici tu? Doar pentru că ești … acolo? Nu cred, acolo mai sunt alte n tipuri de brânză care promit, în esență, aceleași chestii (până la urmă, e doar…brânză, nu?) Aici intervine povestea și depinde de tine, din poziția de narator, să o construiești bine, să nu se destrame peste tine la prima suflare de vânt sau … prima criză.

Și, vorba aia, povești se tot spun, de milenii.

O tipă din domeniul artistic de la întâlnirea respectivă a pus o întrebare cumva bizară, având în vedere domeniul ei de activitate. Întrebarea suna ceva de genul … și cum le spui povestea, că doar nu stau ei să …citească tot? Nu, o poveste nu e numai citită, ci, de la Șeherezada încoace, spusă, tipărită în foileton, ascultată la radio, transpusă în film, în eveniment … cu atâtea mijloace de producere și difuzare a informației povestea ta poate deveni un mix de culori și tonuri … delicioase pentru toți cei implicați. Depinde de tine cum îți alegi ingredientele ca să nu cumva să eludă esența – ai de comunicat, totuși, ceva/pe cineva.

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s