Am o problemă: ce este și ce nu este normal

Am și eu o problemă. Mai multe, de fapt, dar asta mă cam roade. Am o problemă cu un cuvânt, un cuvânt care  prefigurează de foarte multe ori o atitudine refractară în relațiile interpersonale. În momentul în care cineva, într-o polemică, îmi declară cu patos ca argument final că așa e normal de cele mai multe ori se traduce cu așa cred eu sau așa crede majoritatea (și, da, am cerut traducerea).

Apoi, dacă așa crezi tu înseamnă că așa trebuie să fie, nu? Și dacă și majoritatea extrem de vocală și coerentă în discuțiile extrem de detaliate pe care le aveți ți-a revelat adevărul unic și inexorabil atunci nu-ți rămâne decât să te supui. Și te supui, negând, eliminând orice nu se potrivește cu template-ul discuțiilor și relațiilor cu ceilalți. Pentru că așa e…normal…nu?

Sau poate e pur și simplu mai ușor într-un cotidian în care nu (ne)  mai întrebăm decât superficialități și nu discutăm decât în granițele normalului comod.

Anunțuri

Un comentariu

  1. eumiealmeu

    cei care spun asta, de obicei, sunt cei care cred că ei oricum sunt mai importanţi, că ei oricum ştiu mai multe decât tine şi că tu oricum eşti binevoitor şi vei ceda. uneori, normalul are culoare plăcută – dacă ţi se explică. alteori, poate fi chiar de dorit normalul, dar dacă nu-l înţelegi îl respingi vehement. şefii ar trebui să înţeleagă importanţa comunicării, nu a „expedierii”.

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s